Uneori te găsești cel mai ușor într-un loc nou, străin. Poate privind Oceanul, ascultând valurile. Pentru că nu întotdeauna e ușor să ajungi cu adevărat la tine. Trebuie să-ți dai voie să faci asta. Să treci de ziduri, să ajungi la inimă. Să o asculți, iar mai apoi să îi răspunzi. Să lași apoi puntea deschisă între tine și inimă. Să nu mai construiești ziduri.
Azi mi-am propus să ne oprim puțin la relația cu mâncarea și la felul cum ajungem să ne găsim “refugiul” în mâncare, pe scurt. 🍪🍫
Să zicem că ai un sentiment neplăcut față de partenerul tău de cuplu în urma unor certuri. Ai vrea să dispară pur și simplu, să nu vă mai vedeți , iar asta pentru că nivelul de cortizol(hormonul stresului) a crescut. Problema este că nu ai un sentiment plăcut și nici nu știi cum ai putea să îndepărtezi această stare.
Din experiența ta de viață, știi că ciocolata îți dă o stare de bine. Astfel, senzația plăcută îți distrage atenția de la cea neplăcută, ceea ce îi transmite creierului tău mesajul că “pericolul” a trecut, atâta timp cât mănânci acea ciocolată.
Deși ești conștient de faptul că ciocolata nu a rezolvat problema, substanțele chimice generatoare de fericire(eliberate în timp ce mănânci acea ciocolată) reprezintă niște molecule care pavează un traseu neuronal.
Următoarea dată când vei avea o senzație neplăcută legată de partenerul tău, electricitatea va activa gândul de a mânca o ciocolată și, dacă o vei mânca, vei consolida acea conexiune.
Cu toate acestea, ești conștient de faptul că ciocolata nu îți va rezolva problema, ba dimpotrivă, îți va putea crea alte neplăceri(ex:acumularea de kg). Este ca și când ai conduce apăsând cu un picior pedala de accelerație și cu celălalt pe pedala de frână: același comportament ajunge să producă atât fericire, cât și nefericire.
Totuși, lăsându-te dus de val, te vei simți în siguranță pentru moment să recurgi la acel comportament.
Astfel, atunci când te lovește senzația de “trebuie să fac ceva”, creierul tău va considera că a mânca o ciocolată înseamnă “să faci ceva”.
Ești pregătit să oprești cercul vicios?
Sunt la peste 2500 m altitudine și mă gândesc la tine, cel ce urmează să îmi citești gândurile. Nu îmi propun să îți fiu azi un ghid motivațional, nici să îți tulbur (prea tare) liniștea. : ) Vreau doar să te provoc să cauți răspunsul în liniștea și intimitatea gândurilor tale…oare simți că trăiești cu adevărat?Care a fost momentul în care ai simțit că te conectezi cu propria persoană?Unde erai, cum ai reușit asta? Reușești să îți urmezi visul?L-ai descoperit?
Încă din primii ani de viață învățăm despre cum să iubim și cum să fim iubiți. Învățăm despre noi înșine din relațiile semnificative și asta încă din primele interacțiuni. Din familia de bază ni se transmite matricea pentru relația de cuplu, învățăm despre cum să fim iubiți, chiar dacă uneori prin condiționări, care ne vor garanta afecțiunea. Uneori învățăm că “a fi pe placul celuilalt” ne va aduce atenție, iubire, chiar dacă acest lucru în unele situații presupune să renunțăm la noi înșine, pentru a-l mulțumi pe celălalt. Și dacă iubirea se poate obține și altfel? Fără condiționări, fără renunțări, printr-o comunicare cu totul diferită?
Romanian 
English