Uneori te găsești cel mai ușor într-un loc nou, străin. Poate privind Oceanul, ascultând valurile. Pentru că nu întotdeauna e ușor să ajungi cu adevărat la tine. Trebuie să-ți dai voie să faci asta. Să treci de ziduri, să ajungi la inimă. Să o asculți, iar mai apoi să îi răspunzi. Să lași apoi puntea deschisă între tine și inimă. Să nu mai construiești ziduri.
Încă din primii ani de viață învățăm despre cum să iubim și cum să fim iubiți. Învățăm despre noi înșine din relațiile semnificative și asta încă din primele interacțiuni. Din familia de bază ni se transmite matricea pentru relația de cuplu, învățăm despre cum să fim iubiți, chiar dacă uneori prin condiționări, care ne vor garanta afecțiunea. Uneori învățăm că “a fi pe placul celuilalt” ne va aduce atenție, iubire, chiar dacă acest lucru în unele situații presupune să renunțăm la noi înșine, pentru a-l mulțumi pe celălalt. Și dacă iubirea se poate obține și altfel? Fără condiționări, fără renunțări, printr-o comunicare cu totul diferită?
Cele mai frumoase și mărețe lucruri sunt dincolo de ceea ce înseamnă frica. Imaginează-ți frica sub forma unei punți. O punte între tine și partea cealaltă a poveștii tale. O parte măreață, îndrăzneață, sclipitoare, pe care până acum doar ți-ai imaginat-o cu rezerve, limite și neîncredere.
English 
Romanian