A fi părinte

Azi am ales să scriu pentru și despre părinți. Pentru fiecare părinte care conștientizează rolul important ce i-a fost dăruit, despre fiecare părinte în parte, ce zi de zi așază cu grijă o cărămidă la temelia adultului de mâine. Din momentul în care devenim părinți, oarecum se naște și dorința de a fi părinți perfecți, însă poate partea bună e că nu ajungem să fim…iar dacă am reuși să fim, cu o asemenea imagine idealistă, copiii noștri ar avea permanent parte de dezamăgiri, într-o lume care e orice, numai perfectă nu.

A fi părinte nu e întotdeauna o sarcină ușoară. Așa cum îmi mărturisesc unii dintre părinți, poate deveni copleșitor să conștientizezi câtă nevoie are cel mic, în permanență, de tine, să îți reorganizezi viața și să te reorganizezi chiar și pe tine, iar mai apoi să faci față cu succes provocărilor specifice fiecărei etape de dezvoltare a copilului.

Însă cred cu tărie că cea mai bună investiție pe care o putem face pentru copiii noștri este aceea de a fi prezenți în viața lor, de a-i însoți cu răbdare, încredere, determinare și susținere pe drumul devenirii lor. Copiii noștri nu au nevoie de o cameră aglomerată de jucării și de cadouri scumpe, nu au nevoie de părinți perfecți. Ei au nevoie de părinți implicați, prezenți, iubitori, dornici să fie un model bun și un sprijin pentru micul om în devenire, au nevoie de părinți care atunci când greșesc, își asumă greșeala și nu se tem să repare orice ruptură intervine în relația lor.

Iar mai ales în primii ani de viață, copiii au nevoie de părinți care să le accepte emoțiile de orice fel ca pe ceva firesc, natural și necesar pentru dezvoltarea lor, să îi învețe cum să le recunoască, cum să și le exprime și mai ales, cum să le gestioneze. Adică, la început, să le organizeze emoțiile atunci când sunt copleșiți de trăiri foarte puternice, mai apoi să le organizeze împreună cu cel mic, pentru ca în final, copilul să învețe să își identifice, organizeze și gestioneze singur trăirile.

Lecția cea mai de preț pentru copil este aceea că în lume, va găsi atât bine, cât și rău, dar cineva drag va fi întotdeauna acolo pentru el, în orice situație. Va fi acolo cineva pentru el chiar și în momentele în care e copleșit de furie și, în loc să îl facă să se simtă mai rău decât se simte deja, în loc să îl respingă, să îl pedepsească pentru manifestarea trăirilor pe care încă nu a învățat cum să le gestioneze, cel drag îl va învăța prin puterea exemplului său ce înseamnă controlul chiar și în momente cele mai încărcate. Cu alte cuvinte, nu își va pierde părintele controlul ca reacție la lipsa de control a copilului!

Gândiți-vă cum, deseori adultul ajunge să aștepte de la copil să fie calm și disciplinat, acceptându-i doar emoțiile pozitive, iar atunci când acesta își exteriorizează emoțiile copleșitoare, părintele, adică adultul, eșuează în a-l învăța pe copil ce înseamnă de fapt a rămâne echilibrat. În astfel de momente, majoritatea părinților cad în capcana autoînvinovățirii sau a învinovățirii copilului pentru acel comportament care a declanșat întreaga furtună. Însă când ajungem să fim blocați în a ne învinovăți pe noi înșine sau pe ceilalți, nu mai putem învăța. Depășind acest moment prin repararea micii rupturi care a intervenit în relația părinte-copil, reușim să îi transmitem celui mic încrederea că există reconectare chiar și după greșeală.

Partea cea mai fascinantă e că atunci când copiii se simt în siguranță și sprijiniți, învățarea are loc de la sine. E atât de simplu, încât tot ce avem de făcut e să construim alături de copil acest mediu. Să îi oferim iubire necondiționată, chiar și în momentele în care poate e cel mai dificil să facem asta, tocmai pentru că știm că mai ales atunci, are cea mai mare nevoie de conectare și afecțiune. Să îi oferim sprijin, pentru că astfel va învăța, că nu e niciodată singur, că orice barieră poate fi depășită și că putem avea pe cineva alături chiar și atunci când considerăm că merităm cel mai puțin. Să îi oferim îndrumare, pentru că va veni vremea când va prelua cârma propriei sale corăbii, iar atunci modelul nostru va fi transmis mai departe. Să îi oferim tot ce avem mai bun, mai senin și mai de preț copilului de AZI ce va fi adultul și părintele de MÂINE.

Să devenim cea mai bună variantă a noastră…Pentru noi, pentru copilul ce acum se modelează, pentru cei dragi, pentru paginile încă nescrise ale vieții noastre!

Cu siguranță să știi că cineva te sprijină mereu și te iubește necondiționat, îți deschide un întreg univers de posibilități! Zile cu priviri senine!

Lăcrimioara